„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi…” (Coloseni 3:16)

     Înainte de apariția limbii scrise, memoria era singura modalitate prin care puteai învăța. În zilele noastre, memorarea a primit o denumire urâtă, devenind „învățare mecanică.” Dar memorarea nu-ți face mintea un loc mai plictisitor – dimpotrivă! Când am înmagazinat cuvinte minunate în memoria noastră, vom avea o viață lăuntrică mai bogată decât cineva care nu a făcut-o. Eva Heymann a petrecut doi ani într-o închisoare dintr-un lagăr nazist. Ea a povestit cum o altă tânără, din celulă, recita mereu rugăciunea maicii Tereza: „Să nu te necăjești, să nu te înspăimânți – toate trec. Numai Dumnezeu nu Se schimbă. Răbdarea poate totul. Cine-L are pe Dumnezeu, are totul. Dumnezeu ne este îndeajuns!” Când Eva a văzut cât de mult o ajută această rugăciune pe fată, a început s-o repete și ea la sfârșitul fiecărei zile. Mai târziu, Eva a scris cum timpul ei în închisoare s-a transformat prin cuvintele pe care le-a memorat. Lucrul acesta ilustrează faptul că și cuvintele pe care le avem în mintea noastră ne pot fi de ajutor pentru a schimba starea de moment. Așadar, când întâlnești un verset din Sfânta Scriptură care-ți vorbește, oprește-te și scrie-l pe un cartonaș! Pune-l undeva la vedere: pe oglinda din baie, pe telefon, în mașină… Dacă poți învăța după materiale audio, ascultă Sfânta Scriptură pe CD sau pe iPod. Dacă ești genul care învață prin ilustrații, aprinde un foc, sau un bec, o luminiță (orice) și recită aceste cuvinte: „Dumnezeu e lumină şi în El nu este întuneric” (1 Ioan 1:5). Când Cuvântul lui Dumnezeu este repetat, reamintit și recitit, el este un izvor de bucurie, pace și putere, care curge… și duce cu el și sufletul tău!